Lecții de Pest Control
Cum scăpăm de țânțari
Cum scăpăm de țânțari
Identificarea țânțarilor, reproducerea acestora și mediul de viață
Țânțarii reprezintă un grup alcătuit din aproximativ 3500 de specii de insecte mici, înaripate, ce constituie familia Culicidae, din ordinul Diptera. Au un ciclu de viață alcătuit din 4 stadii (ou, larvă, pupă și adult), în primele trei trăind în mediul acvatic, dezvoltarea larvelor și a pupelor realizându-se în ape stătătoare.
În funcție de speciile de țânțari și zona în care trăiesc pot transmite mai multe boli, inclusiv Malaria în regiunile tropicale. Specii de țânțari care transmit această boală se găsesc și la noi, Anopheles spp, doar că acest virus nu există în Europa, fiind specific țărilor asiatice, din Africa sau America Centrală și de Sud.
În România au fost identificate aproximativ 55 de specii de țânțari, dar cele predominante sunt Culex pipiens (Țânțarul comun) și Aedes albopictus (Țânărul Tigru Asiatic).
Cu o prezență mai mare în zona noastră putem să mai menționăm și Culiseta annulata care apare cu precădere în zonele umede și mlaștinoase, și Coquillettidia spp care se găsește mai mult în zonele cu apă sărată datorită sărurilor minerale.
Identificarea țânțarilor
Țânțarul comun, Culex pipiens, are origini vechi în România, și se găsește pe tot teritoriul țării. Emite un bâzâit constant, supărător, care pe timpul nopții se aude perfect și este foarte deranjant, deci pe lângă disconfortul creat de înțepături vă poate perturba și somnul. Femela se hrănește cu sângele păsărilor, animalelor și a oamenilor pe care îi înțeapă cu trompa alungită, spre deosebire de mascul care se hrănește cu suc și nectar vegetal.
Subspecia Culex pipiens pipiens este adaptată mediului urban și spațiilor interioare, și este țânțarul care ajunge de cele mai multe ori în apartamente, pe casa scării sau în subsolurile de bloc, fiind cunoscut ca și țânțarul domestic.
Pe lângă disconfortul creat prin înțepături pot transmite și viruși, precum virusul West Nile, virusul febrei Rift Valley sau virusul encefalitei de Saint Louis.
Țânțarul Tigru, Aedes albopictus, este o specie originară din pădurile tropicale din Asia de Sud, apărută în România în ultimii 10 ani, fiind pentru prima dată găsită în București în anul 2012. A ajuns să populeze întreaga planetă odată cu importul de bunuri, în special a anvelopelor uzate și a plantelor acvatice cum este bambusul Dracaena, acestea fiind locuri ideale pentru dezvoltarea larvelor. Trăiește în scorburile și prin vegetație, și zboară destul de aproape de sol, înțepăturile la om fiind de cele mai multe ori în zona picioarelor.
Ca și în cazul țânțarului comun, doar femelele se hrănesc cu sânge, având nevoie de proteine pentru a dezvolta ouă. Masculii, dar și femelele pe lângă sânge, se hrănesc cu nectarul florilor din care își iau doza de carbohidrați necesară activităților zilnice.
Această specie se poate identifica după dungile albe de pe corp și picioare, dungi care îi dau un aspect vergat, de unde și denumirea de țânțarul Tigru. Poate transmite mai multe boli virale destul de grave, printre care și febra Zika și febra West Nile.
Deși trăsătura specifică a țânțarilor e faptul că înțeapă oamenii și animalele, la nivel mondial există și unele specii la care nici femelele nu se hrănesc cu sânge, cum ar fi Tripteroides bambusa care se hrănește exclusiv cu nectar de bambus sau Toxorhynchites spp. (Țânțarul monstru) care se hrănește cu larvele altor țânțari și nectar.
Reproducerea
Țânțarii se înmulțesc prin ouă, pe care femela le depune pe apă stătătoare, în lacuri, în bălți, în apă din subsoluri sau oriunde găsesc o mică zonă cu apă, chiar și murdară. Ouăle, care se dezvoltă în larve și ulterior în pupe, stau atârnate pe luciul apei, cu capătul posterior la suprafață pentru a respira.
Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10 grade Celsius (în general la finalul lunii aprilie, începutului lui mai), după care se succed generațiile din primăvară și vară la fiecare 15-20 zile în funcție de temperaturi și gradul de umiditate. Un sezon ploios va favoriza dezvoltarea țânțarilor, având mai multe locuri pe unde să își depună ouăle.
Țânțarii adulți au o durată de viață de aproximativ 1-2 săptămâni, dar în funcție de specie și climat pot ajunge și la câteva luni. Femelele adulte trăiesc mai mult decât masculii, ajungând și la o perioadă de viață de o lună. Deși trăiesc puțin, se înmulțesc foarte repede, deci trebuie făcute tratamente constante pe toată perioada sezonului cald.
La majoritatea speciilor de țânțari, femelele adulte sunt cele care prezintă un aparat bucal alungit pentru a se putea hrăni cu sângele victimelor. Din sânge își iau sursa de proteine și fier, hranirea fiind esențială pentru formarea ouălor și depunerea lor.
Înțepăturile
Înțepăturile țânțarilor, pe lângă faptul că provoacă o stare de disconfort și irită pielea, pot transmite și foarte multe boli, cea mai periculoasă la noi în țară fiind West Nile. Cu toate că 80% din persoanele infectate cu acest virus nu prezintă niciun simptom, este un virus foarte periculos care poate duce în cazuri extreme și la deces. În faze incipiente se manifestă asemănător cu gripa, cu febră, frisoane, dureri de cap și dureri musculare, și erupții cutanate pe corp, acest simptom din urmă fiind și cel care poate să indice infestarea cu virusul West Nile. Dacă prezentați semne de infestare trebuie să mergeți de urgență la doctor.
Țânțarii sunt atrași de oameni din mai multe motive, care sunt încă în curs de cercetare. Câteva dintre motivele identificate ar fi următoarele:
Mirosul corpului: Țânțarii pot detecta mirosurile emise de organismul uman. Ei sunt atrași de mirosurile specifice generate de compușii chimici din transpirație, respirație și alte substanțe eliberate de corpul uman. Unii oameni pot emana mirosuri mai atrăgătoare pentru țânțari decât alții, ceea ce poate explica de ce unii indivizi sunt mai susceptibili la înțepăturile de țânțar decât alții.
Dioxidul de carbon: Țânțarii detectează dioxidul de carbon (CO2) exhalat de oameni atunci când respiră. Cantitățile crescute de CO2 semnalează prezența unui potențial "gazdă" pentru țânțari, deci sunt atrași în acea zonă. Cu cât respirați mai mult sau cu cât sunteți mai activi, cu atât atrageți mai mulți țânțari.
Temperatura corporală: Țânțarii sunt sensibili la temperatura corpului oamenilor, pot detecta diferențele subtile de temperatura și pot fi atrași de zonele mai calde ale corpului.
Hidratarea pielii: Transpirația și alte substanțe chimice eliberate de pe piele pot servi ca atracție pentru țânțari. Persoanele care transpiră mai mult sau care au pielea umedă pot fi mai susceptibile la înțepăturile de țânțar.
Grupele de sânge: Cercetările sugerează că anumite grupe de sânge ar putea atrage mai mult țânțari decât altele. De exemplu, persoanele cu grupa sanguină O pot atrage în mod obișnuit mai puțini țânțari decât cele cu alte grupe de sânge.
De menționat însă că țânțarii pot avea preferințe diferite, și acestea sunt diferite în funcție de specie și de zona în care trăiesc. Cu toate acestea, în general mirosul corpului, CO2, temperatura și semnalele chimice sau fizice atrag țânțarii către oameni de cum ajung într-o zonă infestată.
Mediul de viață
Țânțarii sunt mai activi după apusul soarelui, noaptea și la primele ore ale zilei, în perioada răsăritului, când luminozitatea este scăzută. Aceste momente ale zilei corespund adesea cu momentele în care temperatura și umiditatea sunt mai potrivite pentru acest dăunător. Temperaturile scăzute sau prea ridicate pot încetini sau reduce activitatea țânțarilor.
Devine activi la temperaturi începând de la 10-15 grade Celsius, dar cu un nivel scăzut de activitate, temperatura optimă pentru speciile de țânțari din România fiind de 20-25 grade.
Temperatura maximă la care țânțarii sunt activi este de aproximativ 30-35 grade Celsius în funcție de umiditate. La aceste temperaturi ridicate doar căutând locuri cu umbră și umiditate mai mare, unde se pot ascunde și se pot răcori, nu vor căuta să se hrănească.
Pe timpul sezonului rece țânțarii intră într-o stare de repaus, de hibernare, își încetinesc metabolismul și devin inactivi. Fiindu-le dificil să supraviețuiască la temperaturi scăzute caută locuri protejate, precum crăpăturile din sol, scorburile de copaci, spații închise sau alte zone unde pot evita înghețul. Când temperaturile încep să crească, prin primăvară, se trezesc din hibernare și devin activi.
În anumite cazuri, în iernile blânde sau temperate, în zone calde închise cum ar fi subsoluri de bloc, boxe, depozite, țânțarii pot să rămână activi, dar nu la fel de dinamici ca în sezonul cald, neavând cu ce să se hrănească.
Tratamentul de dezinsecție împotriva țânțarilor
Tratamentele împotriva țânțarilor sunt în general tratamente de exterior, dar în unele cazuri se mai solicită și în interior. Țânțarii apar la începutul sezonului cald, iar la sfârșitul acestuia dispar, deci tratamentele împotriva țânțarilor se fac doar pe o perioadă de 6-7 luni.
Pe lângă bolile transmise și nevoia de a ține sub control infestarea cu acest dăunător pentru siguranța oamenilor și a animalelor, prin înțepăturile lor creează un adevărat disconfort. În unele cazuri, unde gradul de infestare este foarte mare, nici nu se poate sta în zona respectivă, femelele fiind imediat atrase de corpul uman, astfel tratamentele sunt foarte solicitate pe perioada verii.
În cazul țânțarilor nu se poate vorbi de un tratament cu rezultate 100%, ci o reducere considerabilă a gradului de infestare, și repetarea tratamentului după ce spațiul se reinfestează.
Tratamentul interior
În interior, țânțarii pot să apară în apartamente, în birouri, în restaurante, depozite, scări de bloc sau subsoluri, dar în majoritatea cazurilor aceștia vin de la exterior prin ușile sau ferestrele deschise, prin ventilație defectă sau prin zone de aerisire.
Astfel este mai importantă prevenția decât efectuarea tratamentelor, deci ca să se evite infestarea unui spațiu interior trebuie montate plase la geam, să se țină ușile închise și să se blocheze zonele prin care ar putea să pătrundă.
Cu excepția sunt zonele în care se pot dezvolta cum ar fi subsolurile de bloc, solarii, depozite cu umiditate ridicată și cu apă stătută, unde trebuie curățat spațiul astfel încât să nu mai aibă unde să își depună ouăle, dar să se și facă tratamente constante cu larvicide și insecticide.
Insecticide
În interior trebuie aplicate soluții de contact, cu remanență cât mai mare, prin pulverizare pe toată suprafața pereților, pe tavan sau pe orice alte obiecte pe care se pot așeza țânțarii. Fiind insecticide de contact, țânțarii vor muri doar în momentul în care se așează pe zona pe care s-a aplicat insecticidul, deci pentru rezultate cât mai bune este nevoie ca soluția să se aplice pe o suprafață cât mai mare.
Pentru un efect de durată, cu o remanență cât mai mare se recomandă ca aplicarea insecticidului să se facă prin pulverizare, cu pompă sau cu atomizorul în cazul suprafețelor mai mari. În acest fel, particula pulverizată este mai mare, jetul este mai bine direcționat și soluția de lucru rămâne pe suprafață.
Suplimentar, ca efect de șoc, pentru a omorî toți țânțarii care sunt în spațiu, se poate face tratamentul și cu Generatorul ULV sau cu Termonebulizatorul, creându-se ceață în toată încăperea.
De menționat că în cazul tratamentului doar prin nebulizare sau termonebulizare efectul va fi de moment, nu se va depune soluția de lucru, deci implicit nici substanța activă pe pereți sau pe alte zone. Astfel pentru un tratament eficient, de durată, se recomandă să se facă și prin pulverizare și prin nebulizare.
Într-un depozit, subsol sau o scară de bloc, fiind un spațiu închis fără multe locuri prin care să iasă sau să intre țânțarii în spațiu, tratamentul se poate face doar prin pulverizare, prin aplicarea soluției de lucru pe toți pereții, inclusiv pe tavan.
În acest caz, dacă sunt zone cu apă stătută sau locuri prin care își pot depune țânțarii ouăle, cum ar fi drenuri, găleți cu apă, ghivece cu flori sau recipiente cu apă desfăcute, trebuie făcut și un tratament cu un larvicid, astfel încât să eliminați și generațiile de țânțari care s-ar dezvolta după efectuarea tratamentului. Acesta se aplică direct pe zona care prezintă risc, deci o inspecție a spațiului înainte de începerea tratamentului este foarte importantă.
În interior tratamentele se fac ori de câte ori este nevoie, dar nu la intervale mai mici de 2-3 săptămâni. Nu este recomandată efectuarea tratamentelor la intervale foarte mici de timp, de 7-10 zile, fiind tratamente chimice cu substanțe active ce rămân pe suprafața pe perioade mai lungi. Dacă totuși spațiul interior se reinfestează constant la o săptămână după efectuarea tratamentelor, trebuie căutată sursa infestării, închise zonele prin care pot să pătrundă în spațiu și efectuarea tratamentelor de dezinsecție pe exterior dacă este posibil.
Insecticide pentru pulverizare
K-Othrine SC 25 - în concentrație de 1-2%
K-Othrine WG 250 - într-o concentrație de 20 grame la 14-20 litri de apă
Cytrol Forte WP - într-o concentrație de 20 grame la 5-10 litri de apă
i55 Cimetrol Super EW - în concentrație de 0.5-1%
i90 Micro Scope - în concentrație de 2-2.5%
K-Othrine Partix - în concentrație de 1-2%
Solfac Combi MAXX - în concentrație de 0.4-0.8%
Insecticide pentru aplicare cu ULV-ul pentru efect de șoc
Ghilotina i14 Cytrol - în concentrație de 1-2%
Solfac Trio - în concentrație de 1.5-2%
i38.6 Segal EW - în concentrație de 0.5-1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5-1%
În cazul în care nu dețineți un generator ULV sau un termonebulizator, în interior, pentru un efect de șoc, se pot folosi și dozele fumigiene sau dozele cu aerosol, cum ar fi:
Pentru tratamentele în apele stătute, recomandăm larvicidul NoZZoff prin aplicare directă în apă.
Electroinsecticide
În interior, pentru ținerea sub control a infestării în zonele în care există riscul să apară constant țânțari sau alte insecte zburătoare, este recomandat să se monteze și electroinsecticide (FlyKillers). Acestea sunt indicate pentru restaurante, cafenele, spații industriale, zone comerciale sau orice alte spații în care sunt ușile și geamurile deschise pe perioade mai lungi de timp și nu se pot monta plase sau alte sisteme care să împiedice intrarea insectelor.
Electroinsecticidele sunt de două tipuri, cu placă adezivă sau cu grilă electrificată. Cele cu placă adezivă sunt recomandate pentru domeniul alimentar sau zonele mai sensibile cum ar fi hotelurile sau spațiile de birouri, fiind cu precădere pentru interior, iar cele cu grilă electrică în spațiile semideschise, acoperite, cum ar fi o terasă, foisorul unei case sau la intrarea într-un spațiu industrial sau un depozit.
La ambele tipuri de aparate, țânțarii sunt atrași de lumina UV a neoanelor, unde se vor lipi pe placa adezivă sau se vor curenta în contact cu grila electrificată în funcție de aparat. În cazul celor cu grilă electrică, insectele pot să cadă din aparat în momentul contactului cu zona prin care circulă curentul, motiv pentru care nu sunt recomandate pentru domeniul alimentar sau zonele mai curate. În plus, scot un zgomot specific în momentul în care se curentează insecta, ca o pocnitură cu intensitate redusă, deci pot deranja persoanele din jur. Acestea sunt potrivite pentru zonele cu un grad mare de infestare, unde odată montate au efect pe termen lung fără să necesite o verificare constantă.
La cele cu placă adezivă, insectele rămân lipite pe adeziv, în interiorul aparatului, deci nu există riscul să cadă din electroinsecticid pe zone nedorite, fiind mai sigure și igienice. Placa adezivă trebuie înlocuită constant, când se umple de insecte, la un interval de 3-4 săptămâni în funcție de gradul de infestare, deci acest model de electroinsecticid necesită o verificare periodică și generează costuri lunare suplimentare.
Electroinsecticidele se montează la aproximativ 2-2.5 metri înălțime, suspendate de tavan sau prinse pe perete în funcție de aparat, cât mai aproape de intrare sau de zonele prin care pot să intre țânțarii în spațiu. Cum insectele sunt atrase de lumina UV generată de neoane, au rezultate mai bune în zonele mai întunecate, spre seara sau pe timpul nopții, deci trebuie lăsate să funcționeze 24 de ore din 24. Aria de acoperire este dată de puterea neoanelor, deci aparatele cu mai mulți wați vor acoperi o suprafață mai mare.
Electroinsecticidele se bazează pe modul de viață a țânțarilor, care sunt activi și zboară pe distanțe mari, deci când vor trece prin dreptul aparatului pornit vor fi atrași și prinși în capcane, nu se vor duce direct spre capcană cum intră în spațiu. Din acest motiv, chiar dacă sunt montate electroinsecticide în locurile cu risc, în spațiu pot să mai apară țânțari sau insecte zburătoare ocazional. Montarea acestor aparate este complementară tratamentelor chimice, reducând considerabil gradul de infestare care poate să apară de la un tratament la altul.
Electroinsecticide cu placă adezivă
Electroinsecticide cu grilă electrificată
Tratamentul exterior
Insecticide
Pe exterior, foarte important este să efectuați constant tratamente cu un insecticid de contact, pe vegetație, pe pereții din jurul suprafeței tratate și toate zonele pe care se pot așeza țânțarii, cu repetări cam la 2-4 săptămâni pe toată perioada sezonului cald.
Tratamentele chimice pe exterior sunt tratamente de șoc, prin care se omoră un procent cât mai mare de țânțari în momentul aplicării și în primele 24-48 de ore. Substanțele aplicate pe exterior, indiferent de formularea lor, își pierd efectul la umiditate (ploaie, rouă sau brumă), la temperaturi ridicate, în razele soarelui sau orice alte condiții meteo nefavorabile. Din acest motiv nu este indicat să se utilizeze insecticide cu remanență cum ar fi Suspensiile Concentrate (SC), granulele dispersabile în apă (WG), pulberile umectabile în apă (WP) sau cele microcapsulate (CS), ci insecticide iritante, cu miros și efect de Knock-Out cât mai puternic, respectiv Emulsii Concentrate (EC) sau Emulsii în dispersii Apoase (EW).
Pentru rezultate mai bune, de durată, este indicat ca zona tratată să fie extinsă pe cât posibil, pentru a omorî și țânțarii care sunt în împrejurimile spațiului și ar putea să-l reinfesteze ulterior.
Cum țânțarii sunt insecte cu precădere nocturne, activi în perioadele cu luminozitate redusă și temperaturi de 20-25 grade Celsius, este recomandat ca tratamentele să se facă la primele ore ale dimineții, când răsare soarele, sau spre seara, după apus. Trebuie insistat pe vegetație prin aplicarea soluției de lucru astfel încât să ajungă și pe partea interioară a frunzelor, fiind locul ideal în care se pot ascunde pe timpul zilei și se pot hrăni țânțarii.
Tratamentul se poate face cu orice tip de aparat, chiar și cu pulverizatorul manual sau generatorul ULV electric în cazul suprafețelor mai mici, sau cu atomizorul ori termonebulizatorul în cazul tratamentelor pe zone extinse. În zonele cu vegetație densă și copaci cu înălțime mai mare este indicat ca tratamentul să se facă prin termonebulizare, deoarece va pătrunde mai bine ceața printre plante și se va ridica ajungând astfel până în vârful arborilor.
După tratament, este indicat să nu plouă afară cel puțin 2-3 zile, insecticidul aplicat fiind spălat total de ploaie, astfel este recomandat să urmăriți prognoza meteo înainte de efectuarea tratamentelor de exterior.
Țânțarii, la fel ca și celelalte insecte zburătoare, nu sunt foarte rezistenți la acțiunea insecticidelor, deci pe exterior se poate folosi doza minimă recomandată de producătorii insecticidelor pentru acest daunator. Dacă într-o zonă tratată nu se vor vedea rezultatele, cel mai probabil este din cauza că în jur sunt alte focare care nu au fost exterminate, și de acolo ajung înapoi în zona, șansele ca insecticidul utilizat să nu fi avut rezultate fiind minime. În acest caz, trebuie făcută o inspecție amănunțită înainte de repetarea tratamentului și intervenit și asupra zonelor conexe spațiului.
Cele mai bune rezultate se vor obține dacă tratamentele se vor face la nivel de comunitate, nu doar zonal. Ca exemplu, în curtea unei case, dacă fac și vecinii din jur va dura mai mult până vor reapărea alți țânțari în spațiu, fiind exterminați daunătorii din toată aria. Dacă este un complex de case, rezultate mult mai bune vor fi dacă se va face tratamentul la tot ansamblul, inclusiv pe spațiile comune și spațiile exterioare din jurul acestuia.
Dacă prin împrejurimile zonei tratate sunt lacuri cu vegetație, păduri, spații nelocuite, parcuri sau alte zone prielnice adăpostirii și înmulțirii țânțarilor, spațiul va fi reinfestat mai repede, și efectele tratamentului se vor simți pe perioade mai scurte de 1 sau maxim 2 săptămâni. În acest caz, repetările trebuie făcute la 2-3 săptămâni, dar nu mai repede de 2 săptămâni pentru a nu arde sau distruge vegetația prin aplicarea unei cantități prea mari de produse chimice.
În cazul tratamentelor în zonele rurale, a tratamentelor urbane sau în zone în care se știe că sunt stupi de albine, trebuie informați apicultorii că se vor aplica produse biocide pentru combaterea țânțarilor. Majoritatea insecticidelor au efect și asupra albinelor, din acest motiv este foarte important ca albinele să fie închise în stupi pe perioada tratamentului și pe cât posibil până la 24 de ore după.
Insecticide recomandate pentru combaterea țânțarilor
i14 Cytrol - în concentrație de 0.5 - 1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5 - 1%
Solfac Trio EC 140 NF - în concentrație de 0.4 - 0.8%
Solfac Combi Maxx - în concentrație de 0.4 - 0.8%
Cytrol Forte WP - cu o doză de 10 grame la 5 litri de apă, cu formulare WP dar cu o concentrație mare de substanță activă care îi oferă efect de șoc puternic. Recomandat doar pentru aplicare cu pulverizatorul sau atomizorul.
Aparatură aplicare
Deși tratamentul se poate face și cu pompă de mână sau electrică, este indicat să folosiți un aparat cu o pulverizare mai fină și presiune de lucru mai mare. În acest fel, soluția pulverizată pătrunde mai bine prin vegetație sau prin locurile în care se pot ascunde țânțarii pe timpul zilei sau în perioadele de inactivitate.
Cel mai folosit pentru tratamentul împotriva țânțarilor este atomizorul, care are o distanță mare de pulverizare de aproximativ 10-12 metri, cu o dimensiune medie a particulei care pătrunde foarte bine prin vegetație datorită jetului puternic de aer scos de aparat.
Cu atomizorul se pot trata suprafețele mici și medii, de la 300-500 metri pătrați până la 2000-3000 metri pătrați, dar și suprafețe mai mari sau chiar și comune sau orașe mai mici, doar că tratamentul va dura mai mult și este nevoie de mai mulți operatori în acest caz.
Pentru suprafețe medii sau mari, se poate face tratamentul cu termonebulizatorul, care creează o ceață caldă ce pătrunde prin toată vegetația și se ridică ajungând și în coama copacilor mai înalți. Aplicarea se face la sol, la baza tufișurilor și a arbuștilor, particula pulverizată fiind apoi dusă în aer printre frunze.
Prin termonebulizare se obține efectul de șoc cel mai puternic, particula pulverizată prin această procedură având cea mai mică dimensiune (5-20 microni), mai ușoară ca aerul cu un grad de penetrare foarte mare. Consumul de substanță și de solvent este redus, deci această metodă de aplicare este cea mai rentabilă în cazul suprafețelor mari.
Dar, datorită dimensiunii reduse a particulei, are efect doar de moment, acțiunea insecticidului dispărând odată cu disiparea cetii pulverizate, cantitatea de substanță activă rămasă pe suprafață fiind foarte mică. În plus, ceața caldă este mai greu de controlat, fiind ridicată și dusă de vânt foarte ușor, deci este recomandată doar pentru zone nepopulate, în parcuri, medii forestiere, la periferiile orașelor sau în zonele agricole.
Dacă se folosește într-un oraș sau o zonă populată, trebuie informați locuitorii pentru a sta în casă în timpul tratamentului și pentru a nu se speria de ceața pulverizată, care se confundă cu fumul unui incendiu.
Pentru tratamentele pe suprafețe foarte mari sau tratamentele urbane se folosesc aparatele de montat pe mașină, cu ceață caldă sau ULV. Acestea au putere mai mare, deci distanță mai mare de pulverizare, și rezervoare de soluție mai mare, astfel puteți acoperi suprafețe extinse cu o singură alimentare.
Tratamentele urbane se fac în baza planului urbanistic, prin parcugerea fiecărei străzi din oraș și pulverizarea soluțiilor pe vegetația de pe marginea drumurilor, și tratamentele de la sol cu atomizoarele sau termonebulizatoarele în spațiile prin care nu se poate intra cu mașina.
La nivel de oraș, pe lângă tratamentele de la sol cu aparatura auto-purtată se mai pot face și avio-tratamente. Acestea se fac la cerere, în funcție de cerințele beneficiarilor (de regulă primăriile). Avio-tratamentele se fac în colaborare cu companii care dețin avioane cu aparatură specializată pentru pulverizarea produselor biocide sau pesticide, și sunt recomandate pentru zonele limitrofe ale orașelor, cu vegetație densă cum ar fi pădurile, pășunile sau câmpiile din jur, mai puțin pe suprafața populată a orașului. În cazul avio-tratamentelor se folosesc insecticide care, prin recomandarea producătorilor, pot fi aplicate prin această metodă, au teste de eficacitate efectuate în acest scop și doze de aplicare menționate în documentație.
Pulverizatoare
Generatoare ULV de mână
Atomizoare
Termonebulizatoare
Echipamente Auto-Purtate
Pe lângă tratamentele de dezinsecție cu insecticide, este foarte important în cazul țânțarilor să se facă complementar și tratamente cu larvicide. Acestea trebuie efectuate de la începutul primăverii, respectiv finalul lunii martie sau începutul lunii aprilie, înainte de efectuarea primelor tratamente cu insecticide împotriva țânțarilor. În perioada menționată, temperaturile încep să crească și larvele de țânțari încep să se dezvolte în apele stătătoare. În acest fel, veți opri dezvoltarea primelor generații de țânțari, reducând infestarea înainte să apară.
După primul tratament, în lunile de vară, larvicidările pot continua pentru a menține sub control populațiile de larve de țânțari. În funcție de spațiu și de zonă, se pot face la intervale de 3-4 săptămâni, prin aplicare directă, pe apele stătătoare, prin bălți, lacuri, jgheaburi și burlane, canalizări, guri de scurgere sau orice alte zone în care pot să își depună larvele de țânțari. Larvicidele au efect asupra larvelor și pupelor din apă, dar și asupra ouălor care vor fi depuse ulterior de femele.
Pe suprafețe mari se pot face tratamentele de larvicidare cu ULV-ul auto-purtat sau cu aplicare avio, cu larvicide speciale pentru aceste tipuri de aplicații.
Pentru tratamentele zonale, recomandăm larvicidul NoZZoff și pentru zonele urbane VECTOBAC WG.
Echipamente de protecție
Fiind tratamente chimice, este important să folosiți un echipament de protecție complet, respectiv combinezon antichimic, mască de protecție cu filtre pe toată fața sau semimasca cu ochelari de protecție și mănuși de protecție. În funcție de caz, se poate opta și pentru cizme de cauciuc sau încălțăminte impermeabilă de protecție. Recomandăm filtre cu un grad mare de protecție, mai complexe pentru gaze, vapori organici, vapori anorganici și particule. Fiecare culoare (dungă) de pe filtru indică un grad de protecție, deci un filtru cu mai multe dungi vă oferă siguranță indiferent de substanțele folosite și tipul aplicării.
Conform convențiilor internaționale, codurile filtrelor sunt cele de mai jos:
Tipul de filtru A (maro): Pentru protecția împotriva vaporilor organici (cu punct de fierbere > 65°C).
Tipul de filtru B (gri): Pentru protecția împotriva vaporilor anorganici.
Tipul de filtru E (galben): Pentru protecția împotriva gazelor acide.
Tipul de filtru K (verde): Pentru protecția împotriva amoniacului și derivatelor din amoniac.
Tipul de filtru P (alb): Pentru protecția împotriva particulelor.
Capcane
Pentru exterior, cu precădere în zonele acoperite, suplimentar tratamentelor chimice, se mai pot folosi și capcane pentru țânțari, care vor reduce gradul de infestare, dar nu vor elimina în totalitate coloniile de țânțari. Sunt recomandate să se folosească în zonele populate, unde pot veni țânțarii din împrejurimi, pentru a reduce disconfortul creat de acest daunător.
La fel ca în cazul tratamentelor de interior, se pot folosi electroinsecticide cu grilă electrificată sau placă adezivă, în funcție de caz. Pot fi plasate într-un foisor, pe terasă, pe balcon sau într-o hală deschisă. Fiind aparate care funcționează pe bază de curent, nu se pot instala în zone cu umiditate ridicată sau unde pot fi udate de ploaie.
Alte tipuri de capcane pentru țânțari sunt cele de captură, care atrag și capturează țânțarii adulți, cu precădere femelele care sunt în căutare de sânge și pungă oamenii. În funcție de capcană pentru atragerea insectelor pot genera CO2, au inclus atragători sau se folosesc de obiceiurile de reproducere a țânțarilor.
De menționat că nu se poate scăpa de țânțari doar cu capcane; se folosesc suplimentar tratamentelor chimice sau pentru monitorizare. Prin instalarea lor într-o zonă cu grad mare de infestare și verificarea constantă, înainte, imediat după și între tratamente, puteți să vă faceți o idee asupra eficienței și a perioadei de reinfestare a spațiului, deci vă dați seama la ce interval de timp trebuie făcute repetările.
Capcane recomandate
Fly Trap T100 Solar Trap care se poate folosi pentru monitorizarea suprafețelor mari, prin amplasarea în spații deschise.
Identificarea țânțarilor, reproducerea acestora și mediul de viață
Țânțarii reprezintă un grup alcătuit din aproximativ 3500 de specii de insecte mici, înaripate, ce constituie familia Culicidae, din ordinul Diptera. Au un ciclu de viață alcătuit din 4 stadii (ou, larvă, pupă și adult), în primele trei trăind în mediul acvatic, dezvoltarea larvelor și a pupelor realizându-se în ape stătătoare.
În funcție de speciile de țânțari și zona în care trăiesc pot transmite mai multe boli, inclusiv Malaria în regiunile tropicale. Specii de țânțari care transmit această boală se găsesc și la noi, Anopheles spp, doar că acest virus nu există în Europa, fiind specific țărilor asiatice, din Africa sau America Centrală și de Sud.
În România au fost identificate aproximativ 55 de specii de țânțari, dar cele predominante sunt Culex pipiens (Țânțarul comun) și Aedes albopictus (Țânărul Tigru Asiatic).
Cu o prezență mai mare în zona noastră putem să mai menționăm și Culiseta annulata care apare cu precădere în zonele umede și mlaștinoase, și Coquillettidia spp care se găsește mai mult în zonele cu apă sărată datorită sărurilor minerale.
Identificarea țânțarilor
Țânțarul comun, Culex pipiens, are origini vechi în România, și se găsește pe tot teritoriul țării. Emite un bâzâit constant, supărător, care pe timpul nopții se aude perfect și este foarte deranjant, deci pe lângă disconfortul creat de înțepături vă poate perturba și somnul. Femela se hrănește cu sângele păsărilor, animalelor și a oamenilor pe care îi înțeapă cu trompa alungită, spre deosebire de mascul care se hrănește cu suc și nectar vegetal.
Subspecia Culex pipiens pipiens este adaptată mediului urban și spațiilor interioare, și este țânțarul care ajunge de cele mai multe ori în apartamente, pe casa scării sau în subsolurile de bloc, fiind cunoscut ca și țânțarul domestic.
Pe lângă disconfortul creat prin înțepături pot transmite și viruși, precum virusul West Nile, virusul febrei Rift Valley sau virusul encefalitei de Saint Louis.
Țânțarul Tigru, Aedes albopictus, este o specie originară din pădurile tropicale din Asia de Sud, apărută în România în ultimii 10 ani, fiind pentru prima dată găsită în București în anul 2012. A ajuns să populeze întreaga planetă odată cu importul de bunuri, în special a anvelopelor uzate și a plantelor acvatice cum este bambusul Dracaena, acestea fiind locuri ideale pentru dezvoltarea larvelor. Trăiește în scorburile și prin vegetație, și zboară destul de aproape de sol, înțepăturile la om fiind de cele mai multe ori în zona picioarelor.
Ca și în cazul țânțarului comun, doar femelele se hrănesc cu sânge, având nevoie de proteine pentru a dezvolta ouă. Masculii, dar și femelele pe lângă sânge, se hrănesc cu nectarul florilor din care își iau doza de carbohidrați necesară activităților zilnice.
Această specie se poate identifica după dungile albe de pe corp și picioare, dungi care îi dau un aspect vergat, de unde și denumirea de țânțarul Tigru. Poate transmite mai multe boli virale destul de grave, printre care și febra Zika și febra West Nile.
Deși trăsătura specifică a țânțarilor e faptul că înțeapă oamenii și animalele, la nivel mondial există și unele specii la care nici femelele nu se hrănesc cu sânge, cum ar fi Tripteroides bambusa care se hrănește exclusiv cu nectar de bambus sau Toxorhynchites spp. (Țânțarul monstru) care se hrănește cu larvele altor țânțari și nectar.
Reproducerea
Țânțarii se înmulțesc prin ouă, pe care femela le depune pe apă stătătoare, în lacuri, în bălți, în apă din subsoluri sau oriunde găsesc o mică zonă cu apă, chiar și murdară. Ouăle, care se dezvoltă în larve și ulterior în pupe, stau atârnate pe luciul apei, cu capătul posterior la suprafață pentru a respira.
Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10 grade Celsius (în general la finalul lunii aprilie, începutului lui mai), după care se succed generațiile din primăvară și vară la fiecare 15-20 zile în funcție de temperaturi și gradul de umiditate. Un sezon ploios va favoriza dezvoltarea țânțarilor, având mai multe locuri pe unde să își depună ouăle.
Țânțarii adulți au o durată de viață de aproximativ 1-2 săptămâni, dar în funcție de specie și climat pot ajunge și la câteva luni. Femelele adulte trăiesc mai mult decât masculii, ajungând și la o perioadă de viață de o lună. Deși trăiesc puțin, se înmulțesc foarte repede, deci trebuie făcute tratamente constante pe toată perioada sezonului cald.
La majoritatea speciilor de țânțari, femelele adulte sunt cele care prezintă un aparat bucal alungit pentru a se putea hrăni cu sângele victimelor. Din sânge își iau sursa de proteine și fier, hranirea fiind esențială pentru formarea ouălor și depunerea lor.
Înțepăturile
Înțepăturile țânțarilor, pe lângă faptul că provoacă o stare de disconfort și irită pielea, pot transmite și foarte multe boli, cea mai periculoasă la noi în țară fiind West Nile. Cu toate că 80% din persoanele infectate cu acest virus nu prezintă niciun simptom, este un virus foarte periculos care poate duce în cazuri extreme și la deces. În faze incipiente se manifestă asemănător cu gripa, cu febră, frisoane, dureri de cap și dureri musculare, și erupții cutanate pe corp, acest simptom din urmă fiind și cel care poate să indice infestarea cu virusul West Nile. Dacă prezentați semne de infestare trebuie să mergeți de urgență la doctor.
Țânțarii sunt atrași de oameni din mai multe motive, care sunt încă în curs de cercetare. Câteva dintre motivele identificate ar fi următoarele:
Mirosul corpului: Țânțarii pot detecta mirosurile emise de organismul uman. Ei sunt atrași de mirosurile specifice generate de compușii chimici din transpirație, respirație și alte substanțe eliberate de corpul uman. Unii oameni pot emana mirosuri mai atrăgătoare pentru țânțari decât alții, ceea ce poate explica de ce unii indivizi sunt mai susceptibili la înțepăturile de țânțar decât alții.
Dioxidul de carbon: Țânțarii detectează dioxidul de carbon (CO2) exhalat de oameni atunci când respiră. Cantitățile crescute de CO2 semnalează prezența unui potențial "gazdă" pentru țânțari, deci sunt atrași în acea zonă. Cu cât respirați mai mult sau cu cât sunteți mai activi, cu atât atrageți mai mulți țânțari.
Temperatura corporală: Țânțarii sunt sensibili la temperatura corpului oamenilor, pot detecta diferențele subtile de temperatura și pot fi atrași de zonele mai calde ale corpului.
Hidratarea pielii: Transpirația și alte substanțe chimice eliberate de pe piele pot servi ca atracție pentru țânțari. Persoanele care transpiră mai mult sau care au pielea umedă pot fi mai susceptibile la înțepăturile de țânțar.
Grupele de sânge: Cercetările sugerează că anumite grupe de sânge ar putea atrage mai mult țânțari decât altele. De exemplu, persoanele cu grupa sanguină O pot atrage în mod obișnuit mai puțini țânțari decât cele cu alte grupe de sânge.
De menționat însă că țânțarii pot avea preferințe diferite, și acestea sunt diferite în funcție de specie și de zona în care trăiesc. Cu toate acestea, în general mirosul corpului, CO2, temperatura și semnalele chimice sau fizice atrag țânțarii către oameni de cum ajung într-o zonă infestată.
Mediul de viață
Țânțarii sunt mai activi după apusul soarelui, noaptea și la primele ore ale zilei, în perioada răsăritului, când luminozitatea este scăzută. Aceste momente ale zilei corespund adesea cu momentele în care temperatura și umiditatea sunt mai potrivite pentru acest dăunător. Temperaturile scăzute sau prea ridicate pot încetini sau reduce activitatea țânțarilor.
Devine activi la temperaturi începând de la 10-15 grade Celsius, dar cu un nivel scăzut de activitate, temperatura optimă pentru speciile de țânțari din România fiind de 20-25 grade.
Temperatura maximă la care țânțarii sunt activi este de aproximativ 30-35 grade Celsius în funcție de umiditate. La aceste temperaturi ridicate doar căutând locuri cu umbră și umiditate mai mare, unde se pot ascunde și se pot răcori, nu vor căuta să se hrănească.
Pe timpul sezonului rece țânțarii intră într-o stare de repaus, de hibernare, își încetinesc metabolismul și devin inactivi. Fiindu-le dificil să supraviețuiască la temperaturi scăzute caută locuri protejate, precum crăpăturile din sol, scorburile de copaci, spații închise sau alte zone unde pot evita înghețul. Când temperaturile încep să crească, prin primăvară, se trezesc din hibernare și devin activi.
În anumite cazuri, în iernile blânde sau temperate, în zone calde închise cum ar fi subsoluri de bloc, boxe, depozite, țânțarii pot să rămână activi, dar nu la fel de dinamici ca în sezonul cald, neavând cu ce să se hrănească.
Tratamentul de dezinsecție împotriva țânțarilor
Tratamentele împotriva țânțarilor sunt în general tratamente de exterior, dar în unele cazuri se mai solicită și în interior. Țânțarii apar la începutul sezonului cald, iar la sfârșitul acestuia dispar, deci tratamentele împotriva țânțarilor se fac doar pe o perioadă de 6-7 luni.
Pe lângă bolile transmise și nevoia de a ține sub control infestarea cu acest dăunător pentru siguranța oamenilor și a animalelor, prin înțepăturile lor creează un adevărat disconfort. În unele cazuri, unde gradul de infestare este foarte mare, nici nu se poate sta în zona respectivă, femelele fiind imediat atrase de corpul uman, astfel tratamentele sunt foarte solicitate pe perioada verii.
În cazul țânțarilor nu se poate vorbi de un tratament cu rezultate 100%, ci o reducere considerabilă a gradului de infestare, și repetarea tratamentului după ce spațiul se reinfestează.
Tratamentul interior
În interior, țânțarii pot să apară în apartamente, în birouri, în restaurante, depozite, scări de bloc sau subsoluri, dar în majoritatea cazurilor aceștia vin de la exterior prin ușile sau ferestrele deschise, prin ventilație defectă sau prin zone de aerisire.
Astfel este mai importantă prevenția decât efectuarea tratamentelor, deci ca să se evite infestarea unui spațiu interior trebuie montate plase la geam, să se țină ușile închise și să se blocheze zonele prin care ar putea să pătrundă.
Cu excepția sunt zonele în care se pot dezvolta cum ar fi subsolurile de bloc, solarii, depozite cu umiditate ridicată și cu apă stătută, unde trebuie curățat spațiul astfel încât să nu mai aibă unde să își depună ouăle, dar să se și facă tratamente constante cu larvicide și insecticide.
Insecticide
În interior trebuie aplicate soluții de contact, cu remanență cât mai mare, prin pulverizare pe toată suprafața pereților, pe tavan sau pe orice alte obiecte pe care se pot așeza țânțarii. Fiind insecticide de contact, țânțarii vor muri doar în momentul în care se așează pe zona pe care s-a aplicat insecticidul, deci pentru rezultate cât mai bune este nevoie ca soluția să se aplice pe o suprafață cât mai mare.
Pentru un efect de durată, cu o remanență cât mai mare se recomandă ca aplicarea insecticidului să se facă prin pulverizare, cu pompă sau cu atomizorul în cazul suprafețelor mai mari. În acest fel, particula pulverizată este mai mare, jetul este mai bine direcționat și soluția de lucru rămâne pe suprafață.
Suplimentar, ca efect de șoc, pentru a omorî toți țânțarii care sunt în spațiu, se poate face tratamentul și cu Generatorul ULV sau cu Termonebulizatorul, creându-se ceață în toată încăperea.
De menționat că în cazul tratamentului doar prin nebulizare sau termonebulizare efectul va fi de moment, nu se va depune soluția de lucru, deci implicit nici substanța activă pe pereți sau pe alte zone. Astfel pentru un tratament eficient, de durată, se recomandă să se facă și prin pulverizare și prin nebulizare.
Într-un depozit, subsol sau o scară de bloc, fiind un spațiu închis fără multe locuri prin care să iasă sau să intre țânțarii în spațiu, tratamentul se poate face doar prin pulverizare, prin aplicarea soluției de lucru pe toți pereții, inclusiv pe tavan.
În acest caz, dacă sunt zone cu apă stătută sau locuri prin care își pot depune țânțarii ouăle, cum ar fi drenuri, găleți cu apă, ghivece cu flori sau recipiente cu apă desfăcute, trebuie făcut și un tratament cu un larvicid, astfel încât să eliminați și generațiile de țânțari care s-ar dezvolta după efectuarea tratamentului. Acesta se aplică direct pe zona care prezintă risc, deci o inspecție a spațiului înainte de începerea tratamentului este foarte importantă.
În interior tratamentele se fac ori de câte ori este nevoie, dar nu la intervale mai mici de 2-3 săptămâni. Nu este recomandată efectuarea tratamentelor la intervale foarte mici de timp, de 7-10 zile, fiind tratamente chimice cu substanțe active ce rămân pe suprafața pe perioade mai lungi. Dacă totuși spațiul interior se reinfestează constant la o săptămână după efectuarea tratamentelor, trebuie căutată sursa infestării, închise zonele prin care pot să pătrundă în spațiu și efectuarea tratamentelor de dezinsecție pe exterior dacă este posibil.
Insecticide pentru pulverizare
K-Othrine SC 25 - în concentrație de 1-2%
K-Othrine WG 250 - într-o concentrație de 20 grame la 14-20 litri de apă
Cytrol Forte WP - într-o concentrație de 20 grame la 5-10 litri de apă
i55 Cimetrol Super EW - în concentrație de 0.5-1%
i90 Micro Scope - în concentrație de 2-2.5%
K-Othrine Partix - în concentrație de 1-2%
Solfac Combi MAXX - în concentrație de 0.4-0.8%
Insecticide pentru aplicare cu ULV-ul pentru efect de șoc
Ghilotina i14 Cytrol - în concentrație de 1-2%
Solfac Trio - în concentrație de 1.5-2%
i38.6 Segal EW - în concentrație de 0.5-1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5-1%
În cazul în care nu dețineți un generator ULV sau un termonebulizator, în interior, pentru un efect de șoc, se pot folosi și dozele fumigiene sau dozele cu aerosol, cum ar fi:
Pentru tratamentele în apele stătute, recomandăm larvicidul NoZZoff prin aplicare directă în apă.
Electroinsecticide
În interior, pentru ținerea sub control a infestării în zonele în care există riscul să apară constant țânțari sau alte insecte zburătoare, este recomandat să se monteze și electroinsecticide (FlyKillers). Acestea sunt indicate pentru restaurante, cafenele, spații industriale, zone comerciale sau orice alte spații în care sunt ușile și geamurile deschise pe perioade mai lungi de timp și nu se pot monta plase sau alte sisteme care să împiedice intrarea insectelor.
Electroinsecticidele sunt de două tipuri, cu placă adezivă sau cu grilă electrificată. Cele cu placă adezivă sunt recomandate pentru domeniul alimentar sau zonele mai sensibile cum ar fi hotelurile sau spațiile de birouri, fiind cu precădere pentru interior, iar cele cu grilă electrică în spațiile semideschise, acoperite, cum ar fi o terasă, foisorul unei case sau la intrarea într-un spațiu industrial sau un depozit.
La ambele tipuri de aparate, țânțarii sunt atrași de lumina UV a neoanelor, unde se vor lipi pe placa adezivă sau se vor curenta în contact cu grila electrificată în funcție de aparat. În cazul celor cu grilă electrică, insectele pot să cadă din aparat în momentul contactului cu zona prin care circulă curentul, motiv pentru care nu sunt recomandate pentru domeniul alimentar sau zonele mai curate. În plus, scot un zgomot specific în momentul în care se curentează insecta, ca o pocnitură cu intensitate redusă, deci pot deranja persoanele din jur. Acestea sunt potrivite pentru zonele cu un grad mare de infestare, unde odată montate au efect pe termen lung fără să necesite o verificare constantă.
La cele cu placă adezivă, insectele rămân lipite pe adeziv, în interiorul aparatului, deci nu există riscul să cadă din electroinsecticid pe zone nedorite, fiind mai sigure și igienice. Placa adezivă trebuie înlocuită constant, când se umple de insecte, la un interval de 3-4 săptămâni în funcție de gradul de infestare, deci acest model de electroinsecticid necesită o verificare periodică și generează costuri lunare suplimentare.
Electroinsecticidele se montează la aproximativ 2-2.5 metri înălțime, suspendate de tavan sau prinse pe perete în funcție de aparat, cât mai aproape de intrare sau de zonele prin care pot să intre țânțarii în spațiu. Cum insectele sunt atrase de lumina UV generată de neoane, au rezultate mai bune în zonele mai întunecate, spre seara sau pe timpul nopții, deci trebuie lăsate să funcționeze 24 de ore din 24. Aria de acoperire este dată de puterea neoanelor, deci aparatele cu mai mulți wați vor acoperi o suprafață mai mare.
Electroinsecticidele se bazează pe modul de viață a țânțarilor, care sunt activi și zboară pe distanțe mari, deci când vor trece prin dreptul aparatului pornit vor fi atrași și prinși în capcane, nu se vor duce direct spre capcană cum intră în spațiu. Din acest motiv, chiar dacă sunt montate electroinsecticide în locurile cu risc, în spațiu pot să mai apară țânțari sau insecte zburătoare ocazional. Montarea acestor aparate este complementară tratamentelor chimice, reducând considerabil gradul de infestare care poate să apară de la un tratament la altul.
Electroinsecticide cu placă adezivă
Electroinsecticide cu grilă electrificată
Tratamentul exterior
Insecticide
Pe exterior, foarte important este să efectuați constant tratamente cu un insecticid de contact, pe vegetație, pe pereții din jurul suprafeței tratate și toate zonele pe care se pot așeza țânțarii, cu repetări cam la 2-4 săptămâni pe toată perioada sezonului cald.
Tratamentele chimice pe exterior sunt tratamente de șoc, prin care se omoră un procent cât mai mare de țânțari în momentul aplicării și în primele 24-48 de ore. Substanțele aplicate pe exterior, indiferent de formularea lor, își pierd efectul la umiditate (ploaie, rouă sau brumă), la temperaturi ridicate, în razele soarelui sau orice alte condiții meteo nefavorabile. Din acest motiv nu este indicat să se utilizeze insecticide cu remanență cum ar fi Suspensiile Concentrate (SC), granulele dispersabile în apă (WG), pulberile umectabile în apă (WP) sau cele microcapsulate (CS), ci insecticide iritante, cu miros și efect de Knock-Out cât mai puternic, respectiv Emulsii Concentrate (EC) sau Emulsii în dispersii Apoase (EW).
Pentru rezultate mai bune, de durată, este indicat ca zona tratată să fie extinsă pe cât posibil, pentru a omorî și țânțarii care sunt în împrejurimile spațiului și ar putea să-l reinfesteze ulterior.
Cum țânțarii sunt insecte cu precădere nocturne, activi în perioadele cu luminozitate redusă și temperaturi de 20-25 grade Celsius, este recomandat ca tratamentele să se facă la primele ore ale dimineții, când răsare soarele, sau spre seara, după apus. Trebuie insistat pe vegetație prin aplicarea soluției de lucru astfel încât să ajungă și pe partea interioară a frunzelor, fiind locul ideal în care se pot ascunde pe timpul zilei și se pot hrăni țânțarii.
Tratamentul se poate face cu orice tip de aparat, chiar și cu pulverizatorul manual sau generatorul ULV electric în cazul suprafețelor mai mici, sau cu atomizorul ori termonebulizatorul în cazul tratamentelor pe zone extinse. În zonele cu vegetație densă și copaci cu înălțime mai mare este indicat ca tratamentul să se facă prin termonebulizare, deoarece va pătrunde mai bine ceața printre plante și se va ridica ajungând astfel până în vârful arborilor.
După tratament, este indicat să nu plouă afară cel puțin 2-3 zile, insecticidul aplicat fiind spălat total de ploaie, astfel este recomandat să urmăriți prognoza meteo înainte de efectuarea tratamentelor de exterior.
Țânțarii, la fel ca și celelalte insecte zburătoare, nu sunt foarte rezistenți la acțiunea insecticidelor, deci pe exterior se poate folosi doza minimă recomandată de producătorii insecticidelor pentru acest daunator. Dacă într-o zonă tratată nu se vor vedea rezultatele, cel mai probabil este din cauza că în jur sunt alte focare care nu au fost exterminate, și de acolo ajung înapoi în zona, șansele ca insecticidul utilizat să nu fi avut rezultate fiind minime. În acest caz, trebuie făcută o inspecție amănunțită înainte de repetarea tratamentului și intervenit și asupra zonelor conexe spațiului.
Cele mai bune rezultate se vor obține dacă tratamentele se vor face la nivel de comunitate, nu doar zonal. Ca exemplu, în curtea unei case, dacă fac și vecinii din jur va dura mai mult până vor reapărea alți țânțari în spațiu, fiind exterminați daunătorii din toată aria. Dacă este un complex de case, rezultate mult mai bune vor fi dacă se va face tratamentul la tot ansamblul, inclusiv pe spațiile comune și spațiile exterioare din jurul acestuia.
Dacă prin împrejurimile zonei tratate sunt lacuri cu vegetație, păduri, spații nelocuite, parcuri sau alte zone prielnice adăpostirii și înmulțirii țânțarilor, spațiul va fi reinfestat mai repede, și efectele tratamentului se vor simți pe perioade mai scurte de 1 sau maxim 2 săptămâni. În acest caz, repetările trebuie făcute la 2-3 săptămâni, dar nu mai repede de 2 săptămâni pentru a nu arde sau distruge vegetația prin aplicarea unei cantități prea mari de produse chimice.
În cazul tratamentelor în zonele rurale, a tratamentelor urbane sau în zone în care se știe că sunt stupi de albine, trebuie informați apicultorii că se vor aplica produse biocide pentru combaterea țânțarilor. Majoritatea insecticidelor au efect și asupra albinelor, din acest motiv este foarte important ca albinele să fie închise în stupi pe perioada tratamentului și pe cât posibil până la 24 de ore după.
Insecticide recomandate pentru combaterea țânțarilor
i14 Cytrol - în concentrație de 0.5 - 1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5 - 1%
Solfac Trio EC 140 NF - în concentrație de 0.4 - 0.8%
Solfac Combi Maxx - în concentrație de 0.4 - 0.8%
Cytrol Forte WP - cu o doză de 10 grame la 5 litri de apă, cu formulare WP dar cu o concentrație mare de substanță activă care îi oferă efect de șoc puternic. Recomandat doar pentru aplicare cu pulverizatorul sau atomizorul.
Aparatură aplicare
Deși tratamentul se poate face și cu pompă de mână sau electrică, este indicat să folosiți un aparat cu o pulverizare mai fină și presiune de lucru mai mare. În acest fel, soluția pulverizată pătrunde mai bine prin vegetație sau prin locurile în care se pot ascunde țânțarii pe timpul zilei sau în perioadele de inactivitate.
Cel mai folosit pentru tratamentul împotriva țânțarilor este atomizorul, care are o distanță mare de pulverizare de aproximativ 10-12 metri, cu o dimensiune medie a particulei care pătrunde foarte bine prin vegetație datorită jetului puternic de aer scos de aparat.
Cu atomizorul se pot trata suprafețele mici și medii, de la 300-500 metri pătrați până la 2000-3000 metri pătrați, dar și suprafețe mai mari sau chiar și comune sau orașe mai mici, doar că tratamentul va dura mai mult și este nevoie de mai mulți operatori în acest caz.
Pentru suprafețe medii sau mari, se poate face tratamentul cu termonebulizatorul, care creează o ceață caldă ce pătrunde prin toată vegetația și se ridică ajungând și în coama copacilor mai înalți. Aplicarea se face la sol, la baza tufișurilor și a arbuștilor, particula pulverizată fiind apoi dusă în aer printre frunze.
Prin termonebulizare se obține efectul de șoc cel mai puternic, particula pulverizată prin această procedură având cea mai mică dimensiune (5-20 microni), mai ușoară ca aerul cu un grad de penetrare foarte mare. Consumul de substanță și de solvent este redus, deci această metodă de aplicare este cea mai rentabilă în cazul suprafețelor mari.
Dar, datorită dimensiunii reduse a particulei, are efect doar de moment, acțiunea insecticidului dispărând odată cu disiparea cetii pulverizate, cantitatea de substanță activă rămasă pe suprafață fiind foarte mică. În plus, ceața caldă este mai greu de controlat, fiind ridicată și dusă de vânt foarte ușor, deci este recomandată doar pentru zone nepopulate, în parcuri, medii forestiere, la periferiile orașelor sau în zonele agricole.
Dacă se folosește într-un oraș sau o zonă populată, trebuie informați locuitorii pentru a sta în casă în timpul tratamentului și pentru a nu se speria de ceața pulverizată, care se confundă cu fumul unui incendiu.
Pentru tratamentele pe suprafețe foarte mari sau tratamentele urbane se folosesc aparatele de montat pe mașină, cu ceață caldă sau ULV. Acestea au putere mai mare, deci distanță mai mare de pulverizare, și rezervoare de soluție mai mare, astfel puteți acoperi suprafețe extinse cu o singură alimentare.
Tratamentele urbane se fac în baza planului urbanistic, prin parcugerea fiecărei străzi din oraș și pulverizarea soluțiilor pe vegetația de pe marginea drumurilor, și tratamentele de la sol cu atomizoarele sau termonebulizatoarele în spațiile prin care nu se poate intra cu mașina.
La nivel de oraș, pe lângă tratamentele de la sol cu aparatura auto-purtată se mai pot face și avio-tratamente. Acestea se fac la cerere, în funcție de cerințele beneficiarilor (de regulă primăriile). Avio-tratamentele se fac în colaborare cu companii care dețin avioane cu aparatură specializată pentru pulverizarea produselor biocide sau pesticide, și sunt recomandate pentru zonele limitrofe ale orașelor, cu vegetație densă cum ar fi pădurile, pășunile sau câmpiile din jur, mai puțin pe suprafața populată a orașului. În cazul avio-tratamentelor se folosesc insecticide care, prin recomandarea producătorilor, pot fi aplicate prin această metodă, au teste de eficacitate efectuate în acest scop și doze de aplicare menționate în documentație.
Pulverizatoare
Generatoare ULV de mână
Atomizoare
Termonebulizatoare
Echipamente Auto-Purtate
Pe lângă tratamentele de dezinsecție cu insecticide, este foarte important în cazul țânțarilor să se facă complementar și tratamente cu larvicide. Acestea trebuie efectuate de la începutul primăverii, respectiv finalul lunii martie sau începutul lunii aprilie, înainte de efectuarea primelor tratamente cu insecticide împotriva țânțarilor. În perioada menționată, temperaturile încep să crească și larvele de țânțari încep să se dezvolte în apele stătătoare. În acest fel, veți opri dezvoltarea primelor generații de țânțari, reducând infestarea înainte să apară.
După primul tratament, în lunile de vară, larvicidările pot continua pentru a menține sub control populațiile de larve de țânțari. În funcție de spațiu și de zonă, se pot face la intervale de 3-4 săptămâni, prin aplicare directă, pe apele stătătoare, prin bălți, lacuri, jgheaburi și burlane, canalizări, guri de scurgere sau orice alte zone în care pot să își depună larvele de țânțari. Larvicidele au efect asupra larvelor și pupelor din apă, dar și asupra ouălor care vor fi depuse ulterior de femele.
Pe suprafețe mari se pot face tratamentele de larvicidare cu ULV-ul auto-purtat sau cu aplicare avio, cu larvicide speciale pentru aceste tipuri de aplicații.
Pentru tratamentele zonale, recomandăm larvicidul NoZZoff și pentru zonele urbane VECTOBAC WG.
Echipamente de protecție
Fiind tratamente chimice, este important să folosiți un echipament de protecție complet, respectiv combinezon antichimic, mască de protecție cu filtre pe toată fața sau semimasca cu ochelari de protecție și mănuși de protecție. În funcție de caz, se poate opta și pentru cizme de cauciuc sau încălțăminte impermeabilă de protecție. Recomandăm filtre cu un grad mare de protecție, mai complexe pentru gaze, vapori organici, vapori anorganici și particule. Fiecare culoare (dungă) de pe filtru indică un grad de protecție, deci un filtru cu mai multe dungi vă oferă siguranță indiferent de substanțele folosite și tipul aplicării.
Conform convențiilor internaționale, codurile filtrelor sunt cele de mai jos:
Tipul de filtru A (maro): Pentru protecția împotriva vaporilor organici (cu punct de fierbere > 65°C).
Tipul de filtru B (gri): Pentru protecția împotriva vaporilor anorganici.
Tipul de filtru E (galben): Pentru protecția împotriva gazelor acide.
Tipul de filtru K (verde): Pentru protecția împotriva amoniacului și derivatelor din amoniac.
Tipul de filtru P (alb): Pentru protecția împotriva particulelor.
Capcane
Pentru exterior, cu precădere în zonele acoperite, suplimentar tratamentelor chimice, se mai pot folosi și capcane pentru țânțari, care vor reduce gradul de infestare, dar nu vor elimina în totalitate coloniile de țânțari. Sunt recomandate să se folosească în zonele populate, unde pot veni țânțarii din împrejurimi, pentru a reduce disconfortul creat de acest daunător.
La fel ca în cazul tratamentelor de interior, se pot folosi electroinsecticide cu grilă electrificată sau placă adezivă, în funcție de caz. Pot fi plasate într-un foisor, pe terasă, pe balcon sau într-o hală deschisă. Fiind aparate care funcționează pe bază de curent, nu se pot instala în zone cu umiditate ridicată sau unde pot fi udate de ploaie.
Alte tipuri de capcane pentru țânțari sunt cele de captură, care atrag și capturează țânțarii adulți, cu precădere femelele care sunt în căutare de sânge și pungă oamenii. În funcție de capcană pentru atragerea insectelor pot genera CO2, au inclus atragători sau se folosesc de obiceiurile de reproducere a țânțarilor.
De menționat că nu se poate scăpa de țânțari doar cu capcane; se folosesc suplimentar tratamentelor chimice sau pentru monitorizare. Prin instalarea lor într-o zonă cu grad mare de infestare și verificarea constantă, înainte, imediat după și între tratamente, puteți să vă faceți o idee asupra eficienței și a perioadei de reinfestare a spațiului, deci vă dați seama la ce interval de timp trebuie făcute repetările.
Capcane recomandate
Fly Trap T100 Solar Trap care se poate folosi pentru monitorizarea suprafețelor mari, prin amplasarea în spații deschise.
Identificarea țânțarilor, reproducerea acestora și mediul de viață
Țânțarii reprezintă un grup alcătuit din aproximativ 3500 de specii de insecte mici, înaripate, ce constituie familia Culicidae, din ordinul Diptera. Au un ciclu de viață alcătuit din 4 stadii (ou, larvă, pupă și adult), în primele trei trăind în mediul acvatic, dezvoltarea larvelor și a pupelor realizându-se în ape stătătoare.
În funcție de speciile de țânțari și zona în care trăiesc pot transmite mai multe boli, inclusiv Malaria în regiunile tropicale. Specii de țânțari care transmit această boală se găsesc și la noi, Anopheles spp, doar că acest virus nu există în Europa, fiind specific țărilor asiatice, din Africa sau America Centrală și de Sud.
În România au fost identificate aproximativ 55 de specii de țânțari, dar cele predominante sunt Culex pipiens (Țânțarul comun) și Aedes albopictus (Țânărul Tigru Asiatic).
Cu o prezență mai mare în zona noastră putem să mai menționăm și Culiseta annulata care apare cu precădere în zonele umede și mlaștinoase, și Coquillettidia spp care se găsește mai mult în zonele cu apă sărată datorită sărurilor minerale.
Identificarea țânțarilor
Țânțarul comun, Culex pipiens, are origini vechi în România, și se găsește pe tot teritoriul țării. Emite un bâzâit constant, supărător, care pe timpul nopții se aude perfect și este foarte deranjant, deci pe lângă disconfortul creat de înțepături vă poate perturba și somnul. Femela se hrănește cu sângele păsărilor, animalelor și a oamenilor pe care îi înțeapă cu trompa alungită, spre deosebire de mascul care se hrănește cu suc și nectar vegetal.
Subspecia Culex pipiens pipiens este adaptată mediului urban și spațiilor interioare, și este țânțarul care ajunge de cele mai multe ori în apartamente, pe casa scării sau în subsolurile de bloc, fiind cunoscut ca și țânțarul domestic.
Pe lângă disconfortul creat prin înțepături pot transmite și viruși, precum virusul West Nile, virusul febrei Rift Valley sau virusul encefalitei de Saint Louis.
Țânțarul Tigru, Aedes albopictus, este o specie originară din pădurile tropicale din Asia de Sud, apărută în România în ultimii 10 ani, fiind pentru prima dată găsită în București în anul 2012. A ajuns să populeze întreaga planetă odată cu importul de bunuri, în special a anvelopelor uzate și a plantelor acvatice cum este bambusul Dracaena, acestea fiind locuri ideale pentru dezvoltarea larvelor. Trăiește în scorburile și prin vegetație, și zboară destul de aproape de sol, înțepăturile la om fiind de cele mai multe ori în zona picioarelor.
Ca și în cazul țânțarului comun, doar femelele se hrănesc cu sânge, având nevoie de proteine pentru a dezvolta ouă. Masculii, dar și femelele pe lângă sânge, se hrănesc cu nectarul florilor din care își iau doza de carbohidrați necesară activităților zilnice.
Această specie se poate identifica după dungile albe de pe corp și picioare, dungi care îi dau un aspect vergat, de unde și denumirea de țânțarul Tigru. Poate transmite mai multe boli virale destul de grave, printre care și febra Zika și febra West Nile.
Deși trăsătura specifică a țânțarilor e faptul că înțeapă oamenii și animalele, la nivel mondial există și unele specii la care nici femelele nu se hrănesc cu sânge, cum ar fi Tripteroides bambusa care se hrănește exclusiv cu nectar de bambus sau Toxorhynchites spp. (Țânțarul monstru) care se hrănește cu larvele altor țânțari și nectar.
Reproducerea
Țânțarii se înmulțesc prin ouă, pe care femela le depune pe apă stătătoare, în lacuri, în bălți, în apă din subsoluri sau oriunde găsesc o mică zonă cu apă, chiar și murdară. Ouăle, care se dezvoltă în larve și ulterior în pupe, stau atârnate pe luciul apei, cu capătul posterior la suprafață pentru a respira.
Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10 grade Celsius (în general la finalul lunii aprilie, începutului lui mai), după care se succed generațiile din primăvară și vară la fiecare 15-20 zile în funcție de temperaturi și gradul de umiditate. Un sezon ploios va favoriza dezvoltarea țânțarilor, având mai multe locuri pe unde să își depună ouăle.
Țânțarii adulți au o durată de viață de aproximativ 1-2 săptămâni, dar în funcție de specie și climat pot ajunge și la câteva luni. Femelele adulte trăiesc mai mult decât masculii, ajungând și la o perioadă de viață de o lună. Deși trăiesc puțin, se înmulțesc foarte repede, deci trebuie făcute tratamente constante pe toată perioada sezonului cald.
La majoritatea speciilor de țânțari, femelele adulte sunt cele care prezintă un aparat bucal alungit pentru a se putea hrăni cu sângele victimelor. Din sânge își iau sursa de proteine și fier, hranirea fiind esențială pentru formarea ouălor și depunerea lor.
Înțepăturile
Înțepăturile țânțarilor, pe lângă faptul că provoacă o stare de disconfort și irită pielea, pot transmite și foarte multe boli, cea mai periculoasă la noi în țară fiind West Nile. Cu toate că 80% din persoanele infectate cu acest virus nu prezintă niciun simptom, este un virus foarte periculos care poate duce în cazuri extreme și la deces. În faze incipiente se manifestă asemănător cu gripa, cu febră, frisoane, dureri de cap și dureri musculare, și erupții cutanate pe corp, acest simptom din urmă fiind și cel care poate să indice infestarea cu virusul West Nile. Dacă prezentați semne de infestare trebuie să mergeți de urgență la doctor.
Țânțarii sunt atrași de oameni din mai multe motive, care sunt încă în curs de cercetare. Câteva dintre motivele identificate ar fi următoarele:
Mirosul corpului: Țânțarii pot detecta mirosurile emise de organismul uman. Ei sunt atrași de mirosurile specifice generate de compușii chimici din transpirație, respirație și alte substanțe eliberate de corpul uman. Unii oameni pot emana mirosuri mai atrăgătoare pentru țânțari decât alții, ceea ce poate explica de ce unii indivizi sunt mai susceptibili la înțepăturile de țânțar decât alții.
Dioxidul de carbon: Țânțarii detectează dioxidul de carbon (CO2) exhalat de oameni atunci când respiră. Cantitățile crescute de CO2 semnalează prezența unui potențial "gazdă" pentru țânțari, deci sunt atrași în acea zonă. Cu cât respirați mai mult sau cu cât sunteți mai activi, cu atât atrageți mai mulți țânțari.
Temperatura corporală: Țânțarii sunt sensibili la temperatura corpului oamenilor, pot detecta diferențele subtile de temperatura și pot fi atrași de zonele mai calde ale corpului.
Hidratarea pielii: Transpirația și alte substanțe chimice eliberate de pe piele pot servi ca atracție pentru țânțari. Persoanele care transpiră mai mult sau care au pielea umedă pot fi mai susceptibile la înțepăturile de țânțar.
Grupele de sânge: Cercetările sugerează că anumite grupe de sânge ar putea atrage mai mult țânțari decât altele. De exemplu, persoanele cu grupa sanguină O pot atrage în mod obișnuit mai puțini țânțari decât cele cu alte grupe de sânge.
De menționat însă că țânțarii pot avea preferințe diferite, și acestea sunt diferite în funcție de specie și de zona în care trăiesc. Cu toate acestea, în general mirosul corpului, CO2, temperatura și semnalele chimice sau fizice atrag țânțarii către oameni de cum ajung într-o zonă infestată.
Mediul de viață
Țânțarii sunt mai activi după apusul soarelui, noaptea și la primele ore ale zilei, în perioada răsăritului, când luminozitatea este scăzută. Aceste momente ale zilei corespund adesea cu momentele în care temperatura și umiditatea sunt mai potrivite pentru acest dăunător. Temperaturile scăzute sau prea ridicate pot încetini sau reduce activitatea țânțarilor.
Devine activi la temperaturi începând de la 10-15 grade Celsius, dar cu un nivel scăzut de activitate, temperatura optimă pentru speciile de țânțari din România fiind de 20-25 grade.
Temperatura maximă la care țânțarii sunt activi este de aproximativ 30-35 grade Celsius în funcție de umiditate. La aceste temperaturi ridicate doar căutând locuri cu umbră și umiditate mai mare, unde se pot ascunde și se pot răcori, nu vor căuta să se hrănească.
Pe timpul sezonului rece țânțarii intră într-o stare de repaus, de hibernare, își încetinesc metabolismul și devin inactivi. Fiindu-le dificil să supraviețuiască la temperaturi scăzute caută locuri protejate, precum crăpăturile din sol, scorburile de copaci, spații închise sau alte zone unde pot evita înghețul. Când temperaturile încep să crească, prin primăvară, se trezesc din hibernare și devin activi.
În anumite cazuri, în iernile blânde sau temperate, în zone calde închise cum ar fi subsoluri de bloc, boxe, depozite, țânțarii pot să rămână activi, dar nu la fel de dinamici ca în sezonul cald, neavând cu ce să se hrănească.
Tratamentul de dezinsecție împotriva țânțarilor
Tratamentele împotriva țânțarilor sunt în general tratamente de exterior, dar în unele cazuri se mai solicită și în interior. Țânțarii apar la începutul sezonului cald, iar la sfârșitul acestuia dispar, deci tratamentele împotriva țânțarilor se fac doar pe o perioadă de 6-7 luni.
Pe lângă bolile transmise și nevoia de a ține sub control infestarea cu acest dăunător pentru siguranța oamenilor și a animalelor, prin înțepăturile lor creează un adevărat disconfort. În unele cazuri, unde gradul de infestare este foarte mare, nici nu se poate sta în zona respectivă, femelele fiind imediat atrase de corpul uman, astfel tratamentele sunt foarte solicitate pe perioada verii.
În cazul țânțarilor nu se poate vorbi de un tratament cu rezultate 100%, ci o reducere considerabilă a gradului de infestare, și repetarea tratamentului după ce spațiul se reinfestează.
Tratamentul interior
În interior, țânțarii pot să apară în apartamente, în birouri, în restaurante, depozite, scări de bloc sau subsoluri, dar în majoritatea cazurilor aceștia vin de la exterior prin ușile sau ferestrele deschise, prin ventilație defectă sau prin zone de aerisire.
Astfel este mai importantă prevenția decât efectuarea tratamentelor, deci ca să se evite infestarea unui spațiu interior trebuie montate plase la geam, să se țină ușile închise și să se blocheze zonele prin care ar putea să pătrundă.
Cu excepția sunt zonele în care se pot dezvolta cum ar fi subsolurile de bloc, solarii, depozite cu umiditate ridicată și cu apă stătută, unde trebuie curățat spațiul astfel încât să nu mai aibă unde să își depună ouăle, dar să se și facă tratamente constante cu larvicide și insecticide.
Insecticide
În interior trebuie aplicate soluții de contact, cu remanență cât mai mare, prin pulverizare pe toată suprafața pereților, pe tavan sau pe orice alte obiecte pe care se pot așeza țânțarii. Fiind insecticide de contact, țânțarii vor muri doar în momentul în care se așează pe zona pe care s-a aplicat insecticidul, deci pentru rezultate cât mai bune este nevoie ca soluția să se aplice pe o suprafață cât mai mare.
Pentru un efect de durată, cu o remanență cât mai mare se recomandă ca aplicarea insecticidului să se facă prin pulverizare, cu pompă sau cu atomizorul în cazul suprafețelor mai mari. În acest fel, particula pulverizată este mai mare, jetul este mai bine direcționat și soluția de lucru rămâne pe suprafață.
Suplimentar, ca efect de șoc, pentru a omorî toți țânțarii care sunt în spațiu, se poate face tratamentul și cu Generatorul ULV sau cu Termonebulizatorul, creându-se ceață în toată încăperea.
De menționat că în cazul tratamentului doar prin nebulizare sau termonebulizare efectul va fi de moment, nu se va depune soluția de lucru, deci implicit nici substanța activă pe pereți sau pe alte zone. Astfel pentru un tratament eficient, de durată, se recomandă să se facă și prin pulverizare și prin nebulizare.
Într-un depozit, subsol sau o scară de bloc, fiind un spațiu închis fără multe locuri prin care să iasă sau să intre țânțarii în spațiu, tratamentul se poate face doar prin pulverizare, prin aplicarea soluției de lucru pe toți pereții, inclusiv pe tavan.
În acest caz, dacă sunt zone cu apă stătută sau locuri prin care își pot depune țânțarii ouăle, cum ar fi drenuri, găleți cu apă, ghivece cu flori sau recipiente cu apă desfăcute, trebuie făcut și un tratament cu un larvicid, astfel încât să eliminați și generațiile de țânțari care s-ar dezvolta după efectuarea tratamentului. Acesta se aplică direct pe zona care prezintă risc, deci o inspecție a spațiului înainte de începerea tratamentului este foarte importantă.
În interior tratamentele se fac ori de câte ori este nevoie, dar nu la intervale mai mici de 2-3 săptămâni. Nu este recomandată efectuarea tratamentelor la intervale foarte mici de timp, de 7-10 zile, fiind tratamente chimice cu substanțe active ce rămân pe suprafața pe perioade mai lungi. Dacă totuși spațiul interior se reinfestează constant la o săptămână după efectuarea tratamentelor, trebuie căutată sursa infestării, închise zonele prin care pot să pătrundă în spațiu și efectuarea tratamentelor de dezinsecție pe exterior dacă este posibil.
Insecticide pentru pulverizare
K-Othrine SC 25 - în concentrație de 1-2%
K-Othrine WG 250 - într-o concentrație de 20 grame la 14-20 litri de apă
Cytrol Forte WP - într-o concentrație de 20 grame la 5-10 litri de apă
i55 Cimetrol Super EW - în concentrație de 0.5-1%
i90 Micro Scope - în concentrație de 2-2.5%
K-Othrine Partix - în concentrație de 1-2%
Solfac Combi MAXX - în concentrație de 0.4-0.8%
Insecticide pentru aplicare cu ULV-ul pentru efect de șoc
Ghilotina i14 Cytrol - în concentrație de 1-2%
Solfac Trio - în concentrație de 1.5-2%
i38.6 Segal EW - în concentrație de 0.5-1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5-1%
În cazul în care nu dețineți un generator ULV sau un termonebulizator, în interior, pentru un efect de șoc, se pot folosi și dozele fumigiene sau dozele cu aerosol, cum ar fi:
Pentru tratamentele în apele stătute, recomandăm larvicidul NoZZoff prin aplicare directă în apă.
Electroinsecticide
În interior, pentru ținerea sub control a infestării în zonele în care există riscul să apară constant țânțari sau alte insecte zburătoare, este recomandat să se monteze și electroinsecticide (FlyKillers). Acestea sunt indicate pentru restaurante, cafenele, spații industriale, zone comerciale sau orice alte spații în care sunt ușile și geamurile deschise pe perioade mai lungi de timp și nu se pot monta plase sau alte sisteme care să împiedice intrarea insectelor.
Electroinsecticidele sunt de două tipuri, cu placă adezivă sau cu grilă electrificată. Cele cu placă adezivă sunt recomandate pentru domeniul alimentar sau zonele mai sensibile cum ar fi hotelurile sau spațiile de birouri, fiind cu precădere pentru interior, iar cele cu grilă electrică în spațiile semideschise, acoperite, cum ar fi o terasă, foisorul unei case sau la intrarea într-un spațiu industrial sau un depozit.
La ambele tipuri de aparate, țânțarii sunt atrași de lumina UV a neoanelor, unde se vor lipi pe placa adezivă sau se vor curenta în contact cu grila electrificată în funcție de aparat. În cazul celor cu grilă electrică, insectele pot să cadă din aparat în momentul contactului cu zona prin care circulă curentul, motiv pentru care nu sunt recomandate pentru domeniul alimentar sau zonele mai curate. În plus, scot un zgomot specific în momentul în care se curentează insecta, ca o pocnitură cu intensitate redusă, deci pot deranja persoanele din jur. Acestea sunt potrivite pentru zonele cu un grad mare de infestare, unde odată montate au efect pe termen lung fără să necesite o verificare constantă.
La cele cu placă adezivă, insectele rămân lipite pe adeziv, în interiorul aparatului, deci nu există riscul să cadă din electroinsecticid pe zone nedorite, fiind mai sigure și igienice. Placa adezivă trebuie înlocuită constant, când se umple de insecte, la un interval de 3-4 săptămâni în funcție de gradul de infestare, deci acest model de electroinsecticid necesită o verificare periodică și generează costuri lunare suplimentare.
Electroinsecticidele se montează la aproximativ 2-2.5 metri înălțime, suspendate de tavan sau prinse pe perete în funcție de aparat, cât mai aproape de intrare sau de zonele prin care pot să intre țânțarii în spațiu. Cum insectele sunt atrase de lumina UV generată de neoane, au rezultate mai bune în zonele mai întunecate, spre seara sau pe timpul nopții, deci trebuie lăsate să funcționeze 24 de ore din 24. Aria de acoperire este dată de puterea neoanelor, deci aparatele cu mai mulți wați vor acoperi o suprafață mai mare.
Electroinsecticidele se bazează pe modul de viață a țânțarilor, care sunt activi și zboară pe distanțe mari, deci când vor trece prin dreptul aparatului pornit vor fi atrași și prinși în capcane, nu se vor duce direct spre capcană cum intră în spațiu. Din acest motiv, chiar dacă sunt montate electroinsecticide în locurile cu risc, în spațiu pot să mai apară țânțari sau insecte zburătoare ocazional. Montarea acestor aparate este complementară tratamentelor chimice, reducând considerabil gradul de infestare care poate să apară de la un tratament la altul.
Electroinsecticide cu placă adezivă
Electroinsecticide cu grilă electrificată
Tratamentul exterior
Insecticide
Pe exterior, foarte important este să efectuați constant tratamente cu un insecticid de contact, pe vegetație, pe pereții din jurul suprafeței tratate și toate zonele pe care se pot așeza țânțarii, cu repetări cam la 2-4 săptămâni pe toată perioada sezonului cald.
Tratamentele chimice pe exterior sunt tratamente de șoc, prin care se omoră un procent cât mai mare de țânțari în momentul aplicării și în primele 24-48 de ore. Substanțele aplicate pe exterior, indiferent de formularea lor, își pierd efectul la umiditate (ploaie, rouă sau brumă), la temperaturi ridicate, în razele soarelui sau orice alte condiții meteo nefavorabile. Din acest motiv nu este indicat să se utilizeze insecticide cu remanență cum ar fi Suspensiile Concentrate (SC), granulele dispersabile în apă (WG), pulberile umectabile în apă (WP) sau cele microcapsulate (CS), ci insecticide iritante, cu miros și efect de Knock-Out cât mai puternic, respectiv Emulsii Concentrate (EC) sau Emulsii în dispersii Apoase (EW).
Pentru rezultate mai bune, de durată, este indicat ca zona tratată să fie extinsă pe cât posibil, pentru a omorî și țânțarii care sunt în împrejurimile spațiului și ar putea să-l reinfesteze ulterior.
Cum țânțarii sunt insecte cu precădere nocturne, activi în perioadele cu luminozitate redusă și temperaturi de 20-25 grade Celsius, este recomandat ca tratamentele să se facă la primele ore ale dimineții, când răsare soarele, sau spre seara, după apus. Trebuie insistat pe vegetație prin aplicarea soluției de lucru astfel încât să ajungă și pe partea interioară a frunzelor, fiind locul ideal în care se pot ascunde pe timpul zilei și se pot hrăni țânțarii.
Tratamentul se poate face cu orice tip de aparat, chiar și cu pulverizatorul manual sau generatorul ULV electric în cazul suprafețelor mai mici, sau cu atomizorul ori termonebulizatorul în cazul tratamentelor pe zone extinse. În zonele cu vegetație densă și copaci cu înălțime mai mare este indicat ca tratamentul să se facă prin termonebulizare, deoarece va pătrunde mai bine ceața printre plante și se va ridica ajungând astfel până în vârful arborilor.
După tratament, este indicat să nu plouă afară cel puțin 2-3 zile, insecticidul aplicat fiind spălat total de ploaie, astfel este recomandat să urmăriți prognoza meteo înainte de efectuarea tratamentelor de exterior.
Țânțarii, la fel ca și celelalte insecte zburătoare, nu sunt foarte rezistenți la acțiunea insecticidelor, deci pe exterior se poate folosi doza minimă recomandată de producătorii insecticidelor pentru acest daunator. Dacă într-o zonă tratată nu se vor vedea rezultatele, cel mai probabil este din cauza că în jur sunt alte focare care nu au fost exterminate, și de acolo ajung înapoi în zona, șansele ca insecticidul utilizat să nu fi avut rezultate fiind minime. În acest caz, trebuie făcută o inspecție amănunțită înainte de repetarea tratamentului și intervenit și asupra zonelor conexe spațiului.
Cele mai bune rezultate se vor obține dacă tratamentele se vor face la nivel de comunitate, nu doar zonal. Ca exemplu, în curtea unei case, dacă fac și vecinii din jur va dura mai mult până vor reapărea alți țânțari în spațiu, fiind exterminați daunătorii din toată aria. Dacă este un complex de case, rezultate mult mai bune vor fi dacă se va face tratamentul la tot ansamblul, inclusiv pe spațiile comune și spațiile exterioare din jurul acestuia.
Dacă prin împrejurimile zonei tratate sunt lacuri cu vegetație, păduri, spații nelocuite, parcuri sau alte zone prielnice adăpostirii și înmulțirii țânțarilor, spațiul va fi reinfestat mai repede, și efectele tratamentului se vor simți pe perioade mai scurte de 1 sau maxim 2 săptămâni. În acest caz, repetările trebuie făcute la 2-3 săptămâni, dar nu mai repede de 2 săptămâni pentru a nu arde sau distruge vegetația prin aplicarea unei cantități prea mari de produse chimice.
În cazul tratamentelor în zonele rurale, a tratamentelor urbane sau în zone în care se știe că sunt stupi de albine, trebuie informați apicultorii că se vor aplica produse biocide pentru combaterea țânțarilor. Majoritatea insecticidelor au efect și asupra albinelor, din acest motiv este foarte important ca albinele să fie închise în stupi pe perioada tratamentului și pe cât posibil până la 24 de ore după.
Insecticide recomandate pentru combaterea țânțarilor
i14 Cytrol - în concentrație de 0.5 - 1%
i250 Effect Ultimum - în concentrație de 0.5 - 1%
Solfac Trio EC 140 NF - în concentrație de 0.4 - 0.8%
Solfac Combi Maxx - în concentrație de 0.4 - 0.8%
Cytrol Forte WP - cu o doză de 10 grame la 5 litri de apă, cu formulare WP dar cu o concentrație mare de substanță activă care îi oferă efect de șoc puternic. Recomandat doar pentru aplicare cu pulverizatorul sau atomizorul.
Aparatură aplicare
Deși tratamentul se poate face și cu pompă de mână sau electrică, este indicat să folosiți un aparat cu o pulverizare mai fină și presiune de lucru mai mare. În acest fel, soluția pulverizată pătrunde mai bine prin vegetație sau prin locurile în care se pot ascunde țânțarii pe timpul zilei sau în perioadele de inactivitate.
Cel mai folosit pentru tratamentul împotriva țânțarilor este atomizorul, care are o distanță mare de pulverizare de aproximativ 10-12 metri, cu o dimensiune medie a particulei care pătrunde foarte bine prin vegetație datorită jetului puternic de aer scos de aparat.
Cu atomizorul se pot trata suprafețele mici și medii, de la 300-500 metri pătrați până la 2000-3000 metri pătrați, dar și suprafețe mai mari sau chiar și comune sau orașe mai mici, doar că tratamentul va dura mai mult și este nevoie de mai mulți operatori în acest caz.
Pentru suprafețe medii sau mari, se poate face tratamentul cu termonebulizatorul, care creează o ceață caldă ce pătrunde prin toată vegetația și se ridică ajungând și în coama copacilor mai înalți. Aplicarea se face la sol, la baza tufișurilor și a arbuștilor, particula pulverizată fiind apoi dusă în aer printre frunze.
Prin termonebulizare se obține efectul de șoc cel mai puternic, particula pulverizată prin această procedură având cea mai mică dimensiune (5-20 microni), mai ușoară ca aerul cu un grad de penetrare foarte mare. Consumul de substanță și de solvent este redus, deci această metodă de aplicare este cea mai rentabilă în cazul suprafețelor mari.
Dar, datorită dimensiunii reduse a particulei, are efect doar de moment, acțiunea insecticidului dispărând odată cu disiparea cetii pulverizate, cantitatea de substanță activă rămasă pe suprafață fiind foarte mică. În plus, ceața caldă este mai greu de controlat, fiind ridicată și dusă de vânt foarte ușor, deci este recomandată doar pentru zone nepopulate, în parcuri, medii forestiere, la periferiile orașelor sau în zonele agricole.
Dacă se folosește într-un oraș sau o zonă populată, trebuie informați locuitorii pentru a sta în casă în timpul tratamentului și pentru a nu se speria de ceața pulverizată, care se confundă cu fumul unui incendiu.
Pentru tratamentele pe suprafețe foarte mari sau tratamentele urbane se folosesc aparatele de montat pe mașină, cu ceață caldă sau ULV. Acestea au putere mai mare, deci distanță mai mare de pulverizare, și rezervoare de soluție mai mare, astfel puteți acoperi suprafețe extinse cu o singură alimentare.
Tratamentele urbane se fac în baza planului urbanistic, prin parcugerea fiecărei străzi din oraș și pulverizarea soluțiilor pe vegetația de pe marginea drumurilor, și tratamentele de la sol cu atomizoarele sau termonebulizatoarele în spațiile prin care nu se poate intra cu mașina.
La nivel de oraș, pe lângă tratamentele de la sol cu aparatura auto-purtată se mai pot face și avio-tratamente. Acestea se fac la cerere, în funcție de cerințele beneficiarilor (de regulă primăriile). Avio-tratamentele se fac în colaborare cu companii care dețin avioane cu aparatură specializată pentru pulverizarea produselor biocide sau pesticide, și sunt recomandate pentru zonele limitrofe ale orașelor, cu vegetație densă cum ar fi pădurile, pășunile sau câmpiile din jur, mai puțin pe suprafața populată a orașului. În cazul avio-tratamentelor se folosesc insecticide care, prin recomandarea producătorilor, pot fi aplicate prin această metodă, au teste de eficacitate efectuate în acest scop și doze de aplicare menționate în documentație.
Pulverizatoare
Generatoare ULV de mână
Atomizoare
Termonebulizatoare
Echipamente Auto-Purtate
Pe lângă tratamentele de dezinsecție cu insecticide, este foarte important în cazul țânțarilor să se facă complementar și tratamente cu larvicide. Acestea trebuie efectuate de la începutul primăverii, respectiv finalul lunii martie sau începutul lunii aprilie, înainte de efectuarea primelor tratamente cu insecticide împotriva țânțarilor. În perioada menționată, temperaturile încep să crească și larvele de țânțari încep să se dezvolte în apele stătătoare. În acest fel, veți opri dezvoltarea primelor generații de țânțari, reducând infestarea înainte să apară.
După primul tratament, în lunile de vară, larvicidările pot continua pentru a menține sub control populațiile de larve de țânțari. În funcție de spațiu și de zonă, se pot face la intervale de 3-4 săptămâni, prin aplicare directă, pe apele stătătoare, prin bălți, lacuri, jgheaburi și burlane, canalizări, guri de scurgere sau orice alte zone în care pot să își depună larvele de țânțari. Larvicidele au efect asupra larvelor și pupelor din apă, dar și asupra ouălor care vor fi depuse ulterior de femele.
Pe suprafețe mari se pot face tratamentele de larvicidare cu ULV-ul auto-purtat sau cu aplicare avio, cu larvicide speciale pentru aceste tipuri de aplicații.
Pentru tratamentele zonale, recomandăm larvicidul NoZZoff și pentru zonele urbane VECTOBAC WG.
Echipamente de protecție
Fiind tratamente chimice, este important să folosiți un echipament de protecție complet, respectiv combinezon antichimic, mască de protecție cu filtre pe toată fața sau semimasca cu ochelari de protecție și mănuși de protecție. În funcție de caz, se poate opta și pentru cizme de cauciuc sau încălțăminte impermeabilă de protecție. Recomandăm filtre cu un grad mare de protecție, mai complexe pentru gaze, vapori organici, vapori anorganici și particule. Fiecare culoare (dungă) de pe filtru indică un grad de protecție, deci un filtru cu mai multe dungi vă oferă siguranță indiferent de substanțele folosite și tipul aplicării.
Conform convențiilor internaționale, codurile filtrelor sunt cele de mai jos:
Tipul de filtru A (maro): Pentru protecția împotriva vaporilor organici (cu punct de fierbere > 65°C).
Tipul de filtru B (gri): Pentru protecția împotriva vaporilor anorganici.
Tipul de filtru E (galben): Pentru protecția împotriva gazelor acide.
Tipul de filtru K (verde): Pentru protecția împotriva amoniacului și derivatelor din amoniac.
Tipul de filtru P (alb): Pentru protecția împotriva particulelor.
Capcane
Pentru exterior, cu precădere în zonele acoperite, suplimentar tratamentelor chimice, se mai pot folosi și capcane pentru țânțari, care vor reduce gradul de infestare, dar nu vor elimina în totalitate coloniile de țânțari. Sunt recomandate să se folosească în zonele populate, unde pot veni țânțarii din împrejurimi, pentru a reduce disconfortul creat de acest daunător.
La fel ca în cazul tratamentelor de interior, se pot folosi electroinsecticide cu grilă electrificată sau placă adezivă, în funcție de caz. Pot fi plasate într-un foisor, pe terasă, pe balcon sau într-o hală deschisă. Fiind aparate care funcționează pe bază de curent, nu se pot instala în zone cu umiditate ridicată sau unde pot fi udate de ploaie.
Alte tipuri de capcane pentru țânțari sunt cele de captură, care atrag și capturează țânțarii adulți, cu precădere femelele care sunt în căutare de sânge și pungă oamenii. În funcție de capcană pentru atragerea insectelor pot genera CO2, au inclus atragători sau se folosesc de obiceiurile de reproducere a țânțarilor.
De menționat că nu se poate scăpa de țânțari doar cu capcane; se folosesc suplimentar tratamentelor chimice sau pentru monitorizare. Prin instalarea lor într-o zonă cu grad mare de infestare și verificarea constantă, înainte, imediat după și între tratamente, puteți să vă faceți o idee asupra eficienței și a perioadei de reinfestare a spațiului, deci vă dați seama la ce interval de timp trebuie făcute repetările.
Capcane recomandate
Fly Trap T100 Solar Trap care se poate folosi pentru monitorizarea suprafețelor mari, prin amplasarea în spații deschise.
Testează-ți cunoștințele cu ajutorul platformei noastre!
Testează-ți cunoștințele cu ajutorul platformei noastre!
Îți oferim posibilitatea de a-ți evalua și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile. Această platformă este concepută pentru a sprijini profesioniștii din pest control în dezvoltarea continuă a competențelor lor și pentru a ne asigura că tu ești mereu la curent cu cele mai recente informații și tehnologii din industrie.
Îți oferim posibilitatea de a-ți evalua și îmbunătăți cunoștințele și abilitățile. Această platformă este concepută pentru a sprijini profesioniștii din pest control în dezvoltarea continuă a competențelor lor și pentru a ne asigura că tu ești mereu la curent cu cele mai recente informații și tehnologii din industrie.
Alegând să-ți verifici cunoștințele dobândite în urma lecțiilor parcurse, contribui la creșterea calității serviciilor tale de control al dăunătorilor și la menținerea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru comunitatea din care faci parte.
Alegând să-ți verifici cunoștințele dobândite în urma lecțiilor parcurse, contribui la creșterea calității serviciilor tale de control al dăunătorilor și la menținerea unui mediu mai sănătos și mai sigur pentru comunitatea din care faci parte.